52

glosar al prefixelor recifelor de corali din Marea Rosie

... si pentru ca destinatia calatoriilor mele, in ceea ce priveste scufundarile, in ultimii sase ani a fost Marea Rosie (Egiptul si Iordania) ... si mi-as dorii sa mai fie in continuare...dintr-un simplu motiv de documentare, cautind pe internet am gasit un :

glosar al prefixelor recifelor de corali din Marea Rosie

Sha'ab- care inseamna recif

Sha'abrour- un recif mai mic situat pe linga un recif mai mare cum este de exemplu cazul recifului Umm Gamar si Sha'abrour Umm Gamar

Gota -bucata , in cazul in care exista mai multe bucati

Erg- pinnacle (singular)

El Aruk- desemneaza un grup de pinnacle

Habili -un recif scufundat care nu are sparturi/fragmente la suprafata

Sharm- un golf inclus, de obicei aflat la capatul unui canal ,in general Sharm-ul este mai mic decit Marsa

Marsa -un golf deschis in general mai mare decit Sharm-ul

Ras -un capat sau un punct de pamint al unui recif ,intotdeauna de coasta ,niciodata acest termen nu se aplica unei insule

Halg - git, de obicei acest termen se aplica in cazul unui aflorinat (loc unde apar la suprafata roci sau minerale datorita eroziunii - o deschidere geologica) subtire de recif de la un recif principal sau de la o insula. De asemenea acest termen se aplica pentru aflorinarea laturii nordice a unei insule sau a unui recif de corali. Termenul nu este utilizat pentru caracterizarea tarmului unei coaste.

Dhahr - de nord

Umm - mama

Abu - tata

modurile de pozitionare ale flash-ului si filtrele in foto sub

Cantitatea de lumina emisa de instrument si unghiul de acoperire nu conditioneaza in niciun fel modul de fotografiere. Daca flash-ul are o acoperire buna, cu putine pierderi la margini, fotografierea va fi foarte usoara si rezultatul garantat. Numai in urma testarilor vom putea intelege ca este mult mai bine sa folosim un flash care nu are o putere foarte mare sau care are posibilitatea reducerii emisiei luminoase. In acest mod va fi imposibila supraexpunerea subiectului fotografiat.

O regula fundamentala de urmat, la primele ''sedinte foto'', sugereaza ca este intotdeauna mai bine sa faci erori de supraexpunere pentru ca in acest mod se reuseste mai usor un rezultat perfect pentru tehnica de expunere.

Filtrele in fotografia subacvatica

filtrele colorate sint folosite in fotografia subacvatica pentru schimbarea tonalitatii luminoase, pentru a impiedeca o pierdere de caldura si pentru a obtine o scala completa de griuri si contraste in alb si negru.

Multi fotografi utilizeaza filtre colorate de diverse intensitati pentru a da caldura unor tonuri si pentru a marii contrastul(dar in mediul subacvatic contrastul este deja mare).

pentru a corecta fotografia in alb/negru se folosesc filtrele galben (y) si rosu (R) care cresc contrastul.Sa nu ne gindim ca montind un filtru pe obiectivul aparatului, intr-un mediu mai putin luminat, se poate obtine un subiect clar si detailat, filtrele evidentiaza numai anumite tonuri si intensifica unele culori iar daca se exagereaza se pot obtine contraste foarte dure.

reguli pentru folosirea flash-ului

Pozitionarea unui flash, secundul, cu o putere mai mica se face la o distanta mai mare decit principalul. Aceasta regula este valabila indiferent de pozitionarea flash-ului principal pentru toate imaginile care nu necesita o iluminare ''plina'' a subiectului. In unele cazuri speciale cum ar fi cartografierea siturilor arheologice si alte situatii similare , aceasta regula isi pierde valabilitatea. Cum ne putem da bine inteles seama, puterea si gradul de acoperire a celor doua flash-uri poate fi diferita. Fotografierea cu doua sau mai multe flash-uri necesita o tehnica diferita fata de fotografierea cu un singur flash, deoarece trebuie alese mai bine punctele de iluminare si distanta la care este pozitionat flash-ul. Este fundamentala cunoasterea datelor tehnice ale aparatului foto (unghi de acoperire si NGS ). Ceea mai usoara metoda de folosire a doua sau mai multe flash-urieste accea de a avea primul flash fixat pe aparat iar al doilea liber. Exista in comert sisteme care permit folosirea si cuplarea a doua flash-uri montate pe acelasi suport .Contrar gindirii multora dintre noi , flash-ul mai putin puternic, secundarul este cel de pe aparatul foto, cu functia de iluminare, in timp ce principalul trebuie sa fie montat pe un brat cu libertate de miscare
Exista doua moduri esentiale de utilizare a luminii date de un flash electric:
-sursa principala de lumina in toate directiile
-iluminarea secundara pentru cresterea intensitatii culorilor in fotografia subacvatica.
Primul sistem nu presupune foarte multe din moment ce se tine cont de NGS, la iluminarea subiectului. Se poate intimpla ca planele secundare sa fie de cele mai multe ori intunecate (supraexpuse) iar imaginile vor da impresia ca au fost facute in zone putin primitoare si lipsite de lumina. In practica foto acest sistem este putin recomandat, chiar daca este intilnita aceasta metoda in medii cu vizibilitate redusa cum ar fi pesterile si apele adinci.
Exista limite impuse de aceasta tehnica foto de distanta maxima de la care flash-ul poate furniza o cantitate de lumina suficienta.
Unghiul de pozitionare a flash-ului in raport cu aparatul pentru acest tip de fotografie trebuie sa fie cel putin de 45 grade pentru a evita'' efectul de zapada''.
Flasul in lumina ambientala
pentru a utiliza flas-hul ca sursa secundara de lumina, tehnica este un pic mai complexa dar nu atit de dificil de invatat, daca se fac acele setari/probe necesare.
Iluminarea pentru colorare
termenul de ''albire'' indica iluminarea umbrelor pentru a obtine tonalitati mai putin dure si contrastante. In fotografia subacvatica este aceasta tehnica este utila deoarece o usoara iluminare intensifica culorile subiectului, fara a lua nimic din frumusetea mediului inconjurator.
Tehnica presupune ca lumina emisa de flash sa fie egala ca expunere cu ceea existenta in mediul inconjurator.
Pentru a face acest lucru este necesar sa cunoastem foarte bine raportul diafragma/distanta obtinut cu ajutorul primului test al tabelului colorat ; de asemenea este bine sa cunoastem si diafragmele alternative in relatie cu culorile subiectului care se doreste a fi luminat.
Daca am facut si testul pentru gasirea acoperirii reale, data de flash, avem sansa unei reusite.
Expunerea ambientala trebuie facuta cu un expozitometru, instrument care indica pe o scala toata cantitatea de lumina existenta exprimata in diafragma (f) valoare ce va fi inscriptionata pe lentilele fotocamerei.
Daca am face o poza in aceste conditii vom avea un rezultat perfect dar fara culoare.Pentru a ilumina cu flash-ul dar fara a supraexpune imaginea trebuie utilizat n diafragma inscriptionat pe aparat.Daca de exemplu va fi f/8 mergind sa gasim n.diafragma pe scala de flash gasim distanta la care aparatul trebuie sa fie pozitionat, pentru a da cantitatea exacta de lumina. Acest tip de tehnica , cel mai folosit, nu impune limite tehnice si nici artistice.

pozitionarea flash-ului

Mergind de la conceptul ca utilizind un singur flash se poate pozitiona sau directiona lumina in punctul dorit, vom observa cum numai fantezia fotografului va putea limita posibilitatile de lucru. De fapt o data cunoscut si experimentat flash-ul ,modul lui de folosire nu mai trebuie sa fie ...un motiv de disperare.

Observam cum in mod operativ flash-ul tinde sa fie pozitionat pe un ''brat'' a carui lungime depinde de alegerile personale ... lungime ,tipul de inserare etc. In acest caz posibilitatile sint multiple (si toate valide) din aceasta cauza alegerea se va face in functie de necesitati.

Tinind flash-ul in mina, exista posibilitatea de al pozitiona in ori ce directie ai vrea, se poate aduce flash-ul mai in fata sau mai in spatele subiectului, pentru a controla emisia luminoasa (cu un pic de indeminare se poate face acest lucru si cu flash-ul fixat). Daca se stie conul de lumina produs, va fi mai usor sa-l orienteze spre subiect si sa-l lumineze cu o acoperire larga.

pozitionarea in cazul a doua flash-uri

cum se intimpla adesea doua flash-uri sint solutia optima pentru ori ce tip de fotografie, inclusiv fotografia subacvatica. In general se tinde sa sa foloseasca un singur flash, datorita dificultatilor de manevrare si de transport; dar fotografia realizata cu doua flash-uri va avea o cu totul alta calitate decit fotografia realizata cu un flash. Simplele incercari ne permit sa verificam cit de adevarat este ca ...tehnica necesara nu are nimic dificil inafara de complexitatea aparaturii (si dificultatea ei de folosire).

inversul patratului distantei

un alt factor penalizant sta in pierderea intensitatii luminoase, acesta este dat de legea inversului patratului distantei. Daca se dubleaza distanta dintre flash si subiect, cantitatea de lumina ce cade pe subiect va fi redusa la un sfert fata de cantitatea initiala. Daca distanta vine triplata atunci scaderea intensitatii luminoase va fi de 1/9 si asa mai departe.Presupunind ca avem o lumina la 1m. distanta ,echivalentul unei diafragme f/8 la 2 m. aceasta valoare va fi f/2 cu o pierdere de un sfert din intensitatea luminoasa. Acest raport este mult mai important in apa, unde pierderea datorata absorbtiei si dispersiei luminii, este mai mare si creste in progresie dupa 2 m.

In apa un flash electric de putere 100 watt pierde o diafragma la fiecare 40 cm.

cautarea conului luminos

A doua proba practica este accea care ne duce la gasirea tipului de con luminos ,dat de aparat.Ca si determinarile NGS si aceasta se face in piscina contra unui perete. Flash-ul pus pe un trepied va fi dirijat la o distanta cuprinsa intre 0.7-2 m. Aparatul va fi orientat putin in spate si in centru oglinjoarei va fi pus flash-ul. Se fac o serie de fotograme cu diferite diafragme , care cuprind o zona mare a peretelui mai mare decit partea luminata.Cu un calcul simplu se va putea detremina amplitudinea conului (unghiul), gradul de acoperire la diferite distante de subiect si se va vedea practic calitatea luminii si forma conului luminos.

numarul ghid si stabilirea acestuia

Capacitatea unui sistem de luminare se exprima prin numarul ghid (N.G.), singurul element care caracterizeaza puterea de lucru. Exista numeroase modele de aparate foto la care este posibila modificarea puterii si in consecinta exista posibilitatea de a avea mai multe NG in functie de tipul de fotografie care se face. Din experienta practica fotografii prefera aparatele foto puternice cu o putere mare de acoperire si utilizind lentile /obiective de marire.
De fapt,utilizind lumina flash-ului ca singura sursa de lumina noaptea sau in pesteri, chiar cu un sistem cu putere de iluminare joasa ,se pot obtine 80% din fotografii. Nu este necesara o lampa puternica intr-un mediu cu lumina slaba (care ar duce numai la un control mai dificil al luminii).
Numarul ghid pe care producatorii il mentioneaza in instructiunile aparatului foto, este exact, dar cum fotografia subacvatica nu are reguli precise, este bine sa-l verificam.Aceste verificari ne fac sa determinam ceea ce numim N.G.S. sau altfel spus numarul ghid subacvatic.
determinarea N.G.S.
In fotografia subacvatica, pozitionarea flash-ului si cunoasterea tipului de emisie, pot influenta intre 60 si 70% din rezultatul final.
Pentru a putea ajunge la acesta este necesar ca fizic sa avem parte de o cantitate si calitate de lunima buna cit si de un con luminos adecvat.
Testarea acestor parametrii se poate realiza in piscina si daca se face cu precizie va furniza date ce vor fi colectate intr-un tabel in vederea utilizarii lor.
Un tabel colorat cu dimensiunile de 40/60 cm. (sau alte dimensiuni) se pozitioneaza pe fundul piscinei ,sprijinit de perete;trebuie sa fie ridicat de la fund atit cit sa-l putem fotografia din genunchi. O sfoara marcata din 5 in 5 cm.(sau marcata la alte intervale)trebuie sa vina perpendicular pe tabel si va servi la segmentarea distantei de la care se vor face pozele.
Aparatul foto trebuie sa se gaseasca in acelasi plan cu tabelul colorat si flash-ul.Flash-ul trebuie sa fie usor inclinat(45 de grade)in asa fel incit lumina sa nu se reflecte perpendicular in obiectiv.

Pentru fiecare diafragma disponibila se va face o fotografie mergind de la distanta ceea mai apropiata la ceea mai indepartata.Terminata prima secventa se va face o poza punind mina in fata obiectivului ; privind secventele pe monitorul unui calculator (nu faceti verificarea pe LCD-ul aparatului foto) sau developind filmul, care nu va fi taiat ci va fi lasat sub forma de banda ,vom putea observa care este diafragma ideala pentru o anumita distanta.
La o examinare mai amanuntita vom putea vedea cum la o distanta n ,avem intotdeauna o culoare iluminata intr-un mod mai corect decit celelalte.
Din acest motiv este indicat sa se utilizeze un tabel colorat care sa aiba cel putin sase culori de baza, printre care trebuie sa existe obligatoriu albul si negru.
Rezultatul va determina diafragma necesara pentru fiecare distanta in afara de diafragmele relative(doua)la fotografierea de culori deschise si inchise (ne gindim la fotografierea unui subiect destul de intunecat).Un subiect practic va clarifica conceptul:
daca la o distanta de 1 m. tabelul va fi ferfect luminat cu o diafragma de 8 (f/8) aceasta va fi diafragma ce trebuie folosita intotdeauna cu o actiune in care subiectul principal se gaseste la 1 m.In mod sigur cu f/8 albul va fi supraexpus, in timp ce rosul va avea tendinta sa fie subexpus.Cind se va fotografia un subiect la 1 m. cu un fundal foarte deschis(de ex. nisip)inchidem cu 1/2 diafragma pentru a avea o expunere corecta.
Proba tabelului cromatic va fi facuta si cu varianta obiectivului care se aduce sub apa pentru diferiti indici de refractie/reflexie totala.Odata obtinute aceste date pentru fiecare distanta, corespondentul diafragnei, se poate fotografia un subiect(pentru fiecare distanta) cu trei descarcari succesive:prima cu diafragma baza, a doua cu un stop in plus si a treia cu un stop in minus.
La sfirsitul acestora putem obtine NGS a flash-ului nostru si culorile necesare.Aceste date vor fi oricum modificate in functie de conditiile ambientale (sa ne gindim la particulele aflate in suspensie sflate in cantitati mari in apa).

acumulatorii si autonomia in mediul subacvatic

Este foarte importanta autonomia unui flash, care adesa permite expuneri repetate fara a fi nevoie de reincarcarea acumulatorilor. Acesta reprezinta un avantaj,cind exista dificultati de a iesii din apa datorita curentilor puternici sau in cazul scufundarilor repetate in aceeasi zi, eliminind problema unui flash care se opreste pe nepregatite.
Numarul de flash-uridepinde de tipul de baterie, de voltaj si de amperaj. Cu cit acesta din urma va fi mai mare cu atit mai mult acumulatorul va fi in masura sa furnizeze energie pentru a incarca condensatorii.

bratul flash-ului sau barabola

reprezentat de accea extinctie articulata sau nu a aparatului foto la capatul careia sta pozitionat becul
Adesea nu se ia in considerare factorul legat de variatiile colorimetrice dat de un brat necorespunzator.Experienta te face sa cauti bratul flash-ului care asigura o acoperire mai buna a unghiului de focalizare pentru ca in apa este putin mai dificila focalizarea flash-ului spre subiect,fie datorita greutatii aparatului fie dificultatilor de miscare.
Maximul acoperirii care exista pe piata variaza de obicei intr 90-100 grade, suficient pentru a acoperiiobiective pina la 15mm.umed (sau 24 mm. scafandru). In acest mod acoperirea este asigurata si nu exista caderi de lumina la zonele externe (borduri).Aceste probleme se intilnesc la aparatele care utilizeaza flash-uri luminoase adesea de mici dimensiuni.Emisia lor de lumina este adesea de forma eliptica descriind aproape un dreptunghi,care nu este altceva decit o forma de 35 mm. In acest spatiu calitatea luminii este perfecta dar daca ar trebui centrat subiectul se vor observa caderi de lumina in mod frecvent.
In acest caz este necesar ca lumina sa fie bine directionata fara puncte de luminozitate puternica. Aceasta depinde de tipul de lampa de bratul ei si de obiectivul care nu impiedeca iesirea razelor luminoase.
Sa amintim ca o perfecta iluminare presupune ca puterea luminoasa sa fie bine difuzata pe tot planul fotografic.Diafragma centrata poate da o pierdere la margini dar nu trebuie sa existe modificari foarte puternice (deci calitatile tehnice ale obiectivului utilizat trebuie sa fie cel putin bune)

caracteristicile tehnice ale flash-uli

pentru a analiza un flash, fotograful trebuie sa cunoasca foarte bine caracteristicile tehnice date de producator ,ale flash-ului; de exemplu intensitatea luminoasa/purerea lampii este proportionala cu dimensiunile acesteia; o lampa mai puternica necesita o descarcare mai mare a condensatorilor suportatila rindul lor de baterii de putere corespunzatoare. Daca flash-ul va avea o incarcatura stabila buna, garantata de baterie si o emisie luminoasa care sa asigure o aura/contur adecvat(a), un con luminos fara caderi de lumina pe margini sau puncte calde (acele zone mai intens luminate in comparatie cu altele invecinate lor ) succesul unei bune iluminari este asisurat.Un circuit de acest fel este o garantie a functionalitatii tehnice in fotografie, pentru ca ii da posibilitatea fotografului sa aiba o calitate luminoasa constanta si adecvata, cantitatii de lumina pe care o emite flash-ul; este caracteristica cea mai importanta legata de acoperire reala si de calitate sa. Ambele caracteristici sint legate de modul de constructie a flesh-ului si de tipul de circuit electric utilizat, de capacitatea condensatorilor si de puterea bateriilor. Nu ar trebuii sa existe impedimente de genul ...greutatii aparaturii...pentru ca in acest moment producatorii au posibilitatea construirii unor aparate de dimensiuni reduse.
Este foarte important sa cunoastem PUTEREA flash-ului ;exprimata in general in watt/secunda si UNGHIUL DE ACOPRTIRE , NUMARUL DE GHIDARE ;toate aceste date care se obtin printr-o serie de teste si etalonari relativ simple.
Temperatura luminii emisa de un flash electric normal este in jur de 5000-5500 grade K.
De multe ori o temperatura similara,intr-un mediu cu o incarcatura mare de culoare albastra,face inaginile "reci", pentru ca albastrul din fasciculul luminos se suprapune peste albastrul marii.Se incearca deci,cu aparatele foto mai noi o coborire a temperaturii pina la 1800-4500 grade K, lumina mult mai "plina" de rosu, pentru a echilibra tonurile de culori facind mediul marin mai putin rece.
Unele flash-uri sint dotate cu un variator de temperatura-culoare,bine inteles sint si cele mai scumpe.Ca sa nu complicam si mai mult lucrurile sa ne amintim cum prin efectul absorbtiei selective comportamentul luminii si natura ei colorimetrica se schimba odata cu schimbarea directiei. Sa ne amintim ca scaderea temperaturii luminii trebuie facuta direct de constructor, si ca nu poate fi obtinuta cu ajutorul filtrelor puse in fata obiectivului. De fapt corectia luminii data de filtre este diferita de ceea data de scaderea temperaturii.

fotografia subacvatica si lumina artificiala flash-ul

flash-ul

cum probabil a-ti intuit pe baza observatiilor facute anterior, putem spune ca: daca nu exista o sursa de lumina electrica subacvatica, probabil fotografia subacvatica ar avea mult de suferit iar noi nu am putea vedea minunile lumii marine asa cum sint.

In adincurile lor apele ascund mii de culori pe care sintem obisnuiti sa le vedem la suprafata. Este drept, deci, ca in vreun fel ,adincurile sa fie luminate macar pentru citeva clipe de o lumina capabila de a aduce culorile la tonurile cu care sintem obisnuiti.
Tehnica moderna presupune deci folosirea de instrumente capabile sa faca posibila inregistrarea pe o pelicula (sau a unui semnal) a culorilor.

Ca si intreg echipamentul foto ,si flash-ul ascunde unele secrete si capcane, de multe ori banale dar care pot indeparta fotograful de la adevar, acesta avind incredere deplina in aparatura fara ai fi studiat in prealabil caracteristicile tehnice si practice ale aparatului.

Fotografia subacvatica ascunde tehnici empirice date adesea de reguli nescrise. Apoi fiecare persoana isi stabileste unele reguli bazate pe propriile detreminari (setari) si erori.

Adevaratul secret al foto. sub. este acesta... multi din cauza lenei si apoi pentru ca setarile nu sint intotdeauna usor de facut, nu reusesc sa stapineasca anumite situatii ,care doar la prima vedere par complicte ;dar nu e nimic mai simplu decit , de a urma datele obtinute in urma testelor, pentru a utiliza aparatura in mod eficient. Odata rezolvate aceste neajunsuri, aplicarea lor in fotografie va fi mult mai usoara.

Intr-un mediu asa sarac in lumina (lumina subacvatica este intotdeauna difuza si da un contur putin definit) ne putem baza pe ajutorul unui fel de "lumina solara" chiar daca intr-o masura limitata, care-i da fotografului posibilitatea de a documenta ceea ce vede si de a creea realitati bogate in sugestii. Daca folosim eficient flash-ul sau mai bine doua flash-uri, acestea vor deveni instrumente efectiv utile in fotografia subacvatica ,pensula cu care vom colora fotografia.

Modurie de folosire a flash-ului sint multiple. Flash-ul cum se spune ,poate, sau numai sa lumineze obiectul incadrind-ul intr-o oglinjoara sau poate lumina obiectul daca unghiul este corect;ori poate evidentia conturul sau materialul din care este facut subiectul, poate creea diverse plane de lumini si umbre in asa fel incit sa dea profunzime imaginii.

Modurile de folosire ,ale flash-ului, sint multiple iar o fantezie bogata ajuta intotdeauna ,dar trebuie sa cumoastem intotdeauna si limitele si potentialul flas-ului.

si ei incearca sa-i convinga pe scafandrii sa se lase de fumat

4 .aparate pentru fotografia subacvatica

camerele foto digitale compacte

au de obicei un obiectiv fix de focalizare de 35 mm. , si sint protejate de o carcasa din plastic care le asigura etanseitatea. De pe aceasta carcasa de plastic pot fi activate toate functiile aparatului foto, acesta fiind foarte usor de folosit : se incadreaza imaginea se apasa pe buton si... gata poza a fost facuta. Acest tip de camera iti da posibilitatea de a obtine imagini foarte bune dar facute de la distante mici si in ape putin adinci. Este bine de stiut ca aceste camere pot avea flash-ul incorporat (dar acesta poate fi dezactivat in anumite cazuri pentru a evita efectul de zapada)

camerele foto anfibie,

dupa cum le spune si numele sunt aparate foto folosite atit in apa cit si pe uscat, acestea din fabricatie sunt construite ca si aparate etanse (nu mai necesita carcasa protectiva). Daca vei observa unul vei vedea ca nu este cu mult mai diferit / incomod fata de o camera digitala normala. Diferenta consta in faptul ca ''spatele'' camerei este deschis tuturor comenzilor. Aceste tipuri de camere sunt dotate cu o garnitura de cauciuc care asigura etanseitatea (faimosul o-ring ,un tub din cauciuc sau silicon eficient in etanseizarea fata de apa a aparatului foto). Acest inel de guma are proprietatea de a reactiona la variatiile de presiune la care camera foto este supusa. Deci cu cit creste presiunea externa cu atit garnitura se dilata mai tare la locul sau. Ca si explicatie nu este deloc una stiintifica, dar este exact ceea ce se intimpla. Corecta intretinere a acestei garnituri are o foarte mare importanta in activitatea foto sub.

In general camerele anfibie lucreaza cu un cititor TTL (throuh the lens) in masura sa intercepteze lumina flash-ului cind aceasta a ajuns la gradul optim de saturare a culorilor.

Neajunsul anfibilor este acela ca nu au reflexe (pe ecran nu apare imaginea exacta a ceea ce va urma sa fie fotografia, caci vor aparea diferente de citeva grade)

Aceste aparate folosesc o oglinjoara plasata in afara obiectivului, din aceasta cauza imaginea pe care o vede persoana care face poza nu este identica cu cea din poza. Din fericire multe camere anfibii au o oglinjoara supradimensionata (in pachetul de accesorii) care permite corectarea acestui neajuns.

Pe piata nu sunt multe astfel de tipuri de camere :traditionala Nikonos si Motor Marine de la Sea and Sea sunt cele mai intilnite. Nikonos este urmasul cunoscutei camere foto Calypso, avind insa imbunatatirii pe partea de electronica si dimensiunile mai reduse.

camerele foto scafandre

sunt deja aparate mai profesionale, si constau intr-un aparat de uz terestru incorporat intr-un scafandru construit din diverse materiale (de la aluminiu la diversi polimeri de ultima generatie ) realizate in serie pentru diferite tipuri de aparate foto sau la comanda pentru un anumit model. Toate aceste tipuri de camere vor avea comenzile la exterior si in mod normal vor fi dotate cu doua vizoare , unul plan pentru folosirea lentilelor macro si unul sferic pentru unghiuri foarte mari. Bineinteles ca o camera scafandru va avea dimensiunile mai mari decit o camera anfibie si folosirea ei nu va fi atit de usoara ,motiv pentru care unii fotografi si instructori o vad ca pe un punct de atins, si nu un punct de plecare in activitatea de foto sub.

3.cateva sfaturi in fotografia subacvatica

daca deja ai acest hobby al fotografiei , sti cit de dificil si frustrant este sa obtii imagini bune, sa calculezi timpul de expunere, sa evaluezi lumina sa focalizezi la o anumita adincime ...gindeste-te la toate acestea si mai adauga problemele ce pot aparea in apa :efectele de marire, reflectia, adsorbtia culorii, vizibilitatea redusa si apoi lipsa culorii ,curentii si pestii care nu stau locului ... pare dificil ? ... DAR MERITA ! Imaginile sint unice : ciudatele aminale acvatice intilnite precum si epavele de pe fundul marii sint subiecte pentru fotografiile voastre. Cind cobori in apa incepi sa privesti spectacolul cu alti ochi, esti mai atent la forme, la culori sau contraste iar in minte deja incolteste ideea fotografiei ce va fi facuta, incepi sa observi detalii pe care in alte conditii nu le-ai fi observat, deci incepi sa vezi cu un " ochi fotografic".

Lumea acvatica, asta sti ,este diferita de cea de zi cu zi, aici lumea nu alearga nu tipa, aici protagonistii nu suntem noi ci marea cu frumusetile ei. Fotografia subacvatica iti da sansa sa documentezi aceasta lume minunata.

In cele din urma , sa faci o fotografie sub apa ,din punct de vedere tehnic nu e dificil, ceea ce este intradevar dificil este sa faci o fotografie buna.

Sa trecem in vedere citeva lucruri care trebuiesc stiute inainte de a intra in apa cu aparatul foto.

In primul rind treduie sa sti sa te misti usor in apa, sa ai o buna flotabilitate. De multe ori pozitia cea mai buna pentru a fotografia este greu de mentinut daca lestajul nu este corect facut sau daca echipamentul tau este inadecvat si mai si atirna dupa tine (aminteste-ti ca mai ai si echipamentul foto in plus).Este foarte important sa te poti misca fara a antrena particulele aflate pe fundul marii (fara sa reduci vizibilitatea);deci labele bine fixate pe picior si nu foarte lungi. Masca sa permita o minima distanta intre ochi si obiectivul foto.

De fapt cu timpul vei invata ca avind cunostinte profunde despre biologia si comportamentul animalelor marine , vei obtine imagini mai bune si mai interesante ;un bun manual de biologie marina este un element auxiliar foarte bine venit in fotografia subacvatica.

Acum nu-ti vine sa sari in apa cu aparatul foto dupa git?

Prima data intreaba-te : ce mi se intimpla?

Pentru a incepe aparatul foto.

Este destul de greu sa vorbesti de echipamente, datorita complexitatii lor, pentru ca in calcul intra mai multe variabile printre care si cea economica dar in primul rind scopul (si asteptarile pe care le vrem/avem). Deci sa presupunem ca nu avem asteptari profesionale si nici stiintifice.

Exista zeci de dispozitive foto, ce pot fi folosite sub apa : anfibie, scafandre, reflex, digitale, telecamere, chiar si aparatele foto folosite de noi zi cu zi daca sint protejate de carcasele lor specifice .Fiecare dintre aceste aparate are avantajele si limitele sale. Deci iata prima problema ...

Ce cumpar ?

Lucrul cel mai bun, avind posibilitatea, este de a incerca mai multe tipuri, de a vedea care iti satisface cel mai bine asteptarile. Fotografia subacvatica este un hobby costisitor (cu accesorile necesare ajunge in jur de 500 euro) si din pacate inchirierea echipamentului nu este intotdeauna posibila. Si unde acesta exista este limitat la un singur tip de aparat foto, intilnit peste tot.

Alt argument de luat in considerare inainte de a cumpara un aparat foto este tipul de fotografie asupra caruia vrei sa te axezi : epave ? bariera de corali si lumea ei ?, micile vietati ce populeaza marea ? colegii de scufundari ?

Pentru fiecare din aceste tipuri de prioritati exista o configuratie ideala. Daca ma decid sa ma dotez cu echipament specializat pentru fotografia macro , va fi destul de dificil sa ma axez pe fotografia ambientala; si invers.

Sa vedem ce este disponibil pe piata.

2 . elemente de baza curs fot sub

obiectele se impart in transparente si opace in functie de modul in care absorb lumina ce cade pe ele. Obiectele transparente lasa sa treaca toata lumina pe care o primesc in timp ce cele opace absorb o mare parte din ea. Cind o raza luminoasa trece dintr-un mediu in altul cu o densitate mai mare , viteza acesteia scade si ea isi schimba directia. Raza este deviata in punctul de contact a celor doua medii si tinde sa se apropie de directia normala (perpendiculara) pe planul de incidenta.Toate substantele transparente deviaza lumina intr-un mod caracteristic dupa un indice de (refractie) dat de diferenta de viteza in mediile pe care le traverseaza raza de lumina.In aer viteza luminii este aproximativ 300.000 km/sec. in timp ce in apa este de 250.000km/sec. de unde rezulta ca indicele de refractie a apei este de aproximativ 1.3. Atit timp cit valoarea este >1 vom spune ca raza se apropie de normal (perpendicular).
Sub apa functia globului ocular va fi compromisa pentru ca el este structurat pentru o refractie in mediu de aer , de accea in apa din cauza densitatii mediului vom avea o lipsa de focalizare a imaginii (aceasta problema oftalmologii o numesc hipermetropie)
Atit timp cit imaginea este clara (focalizata) inseamna ca ea se formeaza pe retina. Corneea trebuie sa vina in contact cu un element cu indice de refractie adecvat asa cum este aerul.
Masca , interpunindu-se intre apa si cornee iar stratul de aer restabilind conditiile de functionare normala , permit o vizualizare corecta in mediu acvatic.
Imaginea astfel obtinuta este clara dar sufera alte modificarii datorate refractiei : distanta aparenta si variatii in perceperea dimensiunilor.Pentru a putea cuantifica aceste fenomene avem nevoie de principio di Fermat care spune ca

Dr x Ia = Da x Im
Dr - distanta reala
Da - distanta aparenta
Ia - indice de refractie aer
Im - indice de refractie apa

de aici rezulta ca Da = 0.75 Dr

cu alte cuvinte in apa distanta apare mai scazuta cu 25 o/o . Daca un subiect se gaseste la o distanta Dr = 4 m. va parea la Da =m 3 m. Iar daca vrem ca acest subiect sa para la 4 m. trebuie sa-l dispunem la Da x 1.33 = 5.32 m.

Aceasta problema apare si in cazul aparatelor foto: lentilele lor trebuie sa formeze imaginea pe un plan bine definit (imaginea de focalizare ) care vine calculat.

In istoria fotosub. aceasta problema a fost abordata in doua moduri diferte;

-interpunerea de aer intre o lentila protectiva si obievtivul propriu zis , asa cum se intimpla in cazul carcaselor foto

-fabricarea unor lentile gindite doar pentru apa si numai pentru apa (ca si in cazul sistemului nikonos)

Sticla si cristalul sint medii transparente , adica lasa sa treaca mare parte din radiatia luminoasa.

Putem sa presupunem ca sutem diferiti in apa. Aceasta supozitie vine confirmata prin faptul ca gasim pentru fiecare mediu /material indici de refractie diferiti.Pentru acelasi motiv pentru care cunoastem Ir-ul apei (principiul lui Snell )suntem in masura sa-l determinam pe cel al sticlei.

Descoperim ca acesta este variabil , avind valori de la 1.5 la 1.9 aceasta variabilitate depinde de compozitia sticlei.

In sistemul sticla aerul e un adevarat sistem optic si prin urmare determina unele probleme .Ochiul vede de exemplu totul mai mare si mai aproape. Obiectivelor foto l-i se intimpla acelasi lucru. Se intimpla ca un 35mm, pus intr-un vas cu aer, care apoi este pozitionat in apa sa se comporte aproximativ ca un 50 mm. Din acest motiv unele carcase prezinta posibilitatea de schimbare a vizorului anterior permitind folosirea de lentile corectoare (vizor sferic)

Bineinteles pentru a utiliza mai bine vizoarele va trebui sa ne gindim si sa suprapunem niste lentile sferice realizate din sticla optica si foarte bine controlate si verificate. Aceste vizoare permit corectarea problemei de unghi a cimpului , dar i-l trec intr-o noua dimensiune.In acest caz focalizarea va fi facuta pentru o imagine virtuala.

Un vizor plan pe linga faptul ca va reduce cimpul foto cu pina la 25 0/0 va produce si o alterare cromatica. Pentru a evita ca aceasta sa se intimple se folosesc obiective normale sau in cazul unghiurilor mari se utilizeaza un obiectiv corector .

Cu acest tip de obiectiv aparatul foto ''vede'' ca si cum ar fi in aer ajungind la doua rezultate:

-incadrarea din unchiul de incadrare

-eliminarea modificarilor cromatice cu o buna saturare in culore.

Cind o raza de lumina trece din apa in aer, directia sa se indeparteaza de la perpendiculara pe suprafata de separare a celor doua medii. Aceasta lege este valabila si in cazul in care suprafata de separare este sferica , cu amendamentul ca deviatia va fi considerata de la perpendiculara pe planul care este tangent la suprafata punctului de incidenta a razei de lumina.

Daca raza incidenta este perpendiculara raza incidenta va fi deviata ca si in cazul obiectivului plan.

In prima aproximare putem considera obiectivul cu grosimea zero , pentru ca indicii de refractie Ir al apei si cei al cristalului sau lexan, sint similari.

Daca privim schema obiectivului , vedem ca prelungirea razei ce provine din punctul A a obiectului , nu sufera deviatii , pentru ca ajunge perpendicular pe tangenta la sfera de constructie a obiectivului.

Un observator plasat in interiorul calotei sferice nu-si va da seama de deviatia pe care o sufera razele , dar i se vor parea ca provin din directia de prelungire a lor. Repetind operatia pentru fiecare punct in parte si formind o imagine vom vedea ca privitorul o va vadea mai aproape decit distanta reala , mai mica si fara aberatii cromatice. O imagine aproape perfecta , buna sa fie fotografiata : o imagine perfecta

Acest tip de vizor se numeste corector. Prin efectul formei sferice , toate razele luminoase utilizate de obiectiv incid cu un unghi de 90 grade sau aproximativ 90 , si deci elimina verificarea fenomenelor de refractie date de variatia indicilor.

Aceasta particularitate permite obtinerea unei fidelitati cromatice. Sa amintim ca vizorul cu forma sferica da o imagine virtuala la o distanta mai mica decit cea reala fata de subiect. Cind focalizam cu un aparat reflex, de fapt utilizam imaginea virtuala care se formeaza, cum s-ar spune, mai aproape de vizor decit in realitate, din aceasta cauza obiectivul trebuie sa poata focaliza la accea distanta.

In unele cazuri (cind se doreste utilizarea vizorului pentru alte tipuri de lentile) este necesara o lentila aditionala( caracteristicile ei sint date de fabricantii vizorului).

culoarea

Majoritatea cred ca sub apa este o lume intunecata, cu o prevalenta a tonurilor de albastru. Aceasta nu este intr-u totul adevarat , si se poate spune asa ca la o prima aproximare ca la 400

m. adincime exista adevaratul intuneric (dar cine ajunge pina acolo ?)

Aceasta inseamna ca la adincimea la care ajunge in mod nornal un scafandru (20-30 m.) lumina ar fi mai mult ca suficienta , afirmatie ce va fi contracarata de observarea unui fenomen cunoscut sub numele de ''absorbtie selectiva'' care presupune disparitia selestiva a culorilor la o anumita adincime.
Probabil ne amintim exemplul prezentat in manualele de fizica, a prismei strabatuta de un fascicul de raze luminoase care se disperseaza in diferite culori ( dupa ce traverseaza prisma ): rosu, portocaliu, galben etc. Acest fenomen prezinta lumina ca un transportor de unde electromagnetice, de diferite lungimi. Fiecareia dintre aceste lungimi ii corespunde o culoare.

Apa de fapt se comporta ca un filtru si in functie de grosimea ei (si deci si de adincime) ''opreste'' culorile, absoarbe radiatia la lungimea de unda corespunzatoare. Asa se intimpla cu rosu, care dispare primul, absorbtia lui incepe la -1 m., urmat apoi de portocaliu, galben , si asa mai departe. Din cauza acestui fenomen lumea subacvatica apare monocromatica si aproape intotdeauna albastra. Lumina de acolo este alcatuita numai din lungimi de unda unde predomina nuantele albastru-violet. Putin mai devreme s-a discutat de grosimea stratului de apa si nu de adincime; pentru ca fenomenul de absorbtie selectiva a culorii variaza odata cu variatia cantitatii de apa dintre obiectivul foto si subiect. Deci putem spune ca va fi mai clara o imaginea la 1 m. distanta obiectiv-subiect, chiar daca va fi la o adincime mai mare, (si asta pentru ca exista o cantitate de apa semnificativ mai mica intre aparat si subiect-prin urmare efectele datorate difuziei sint mai mici ,iar fotografia va avea un contrast si o claritate mai mare) decit o fotofrafie facuta la o distanta obiectiv-subiect de 3 m. facuta dar la o adincime mai mica.

Si deci datorita absorbtiei selective, este important sa utilizam surse artificiale de luminare ca flash-ul sau lanterna. Acestea realizeaza o iluminare corecta a subiectului. Bineinteles ca si distanta de pozitionare a acestor surse , ca si datele lor tehnice (gradi kelvin de emisie a luminii ) sunt influentate. Altfel spus un flash tarat de fabrica la 5000 grade kelvin nu-si schimba proprietatile in mediu de aer, dar la un metru in apa, isi va pierde o parte din caracteristici.

Acestor neajunsuri se mai adauga unul . Noi toti de fapt percepem realitatea in mod diferit fata de aparatul foto (digital sau analog) si aceasta pentru ca ochii nostrii ''comunica'' cu o zona a creerului responsabila de elaborarea imaginilor. Deci noi fara sa vrem, realizam o interpretare a realitatii. Construim o imagine care in mod real nu exista. Din aceasta cauza de multe ori se intimpla sa ''vedem'' unele culori , la o adincime la care acestea nu pot fi vazute, acest lucru se intimpla de exemplu cu culoarea rosie. Din aceasta cauza, scafandrii trebuie sa se obisnuiasca sa ''judece''perceptia vizuala si sa vada asa cum vad filmele/senzorii aparatelor foto, pentru a nu avea deluzii atunci cind privesc fotografiile facute. Fenomenul de absorbtie selectiva este strins degat cu adincimea/ grosimea stratului de apa dar si cu momentul zilei in care se face fotografia. Caderea razelor luminoase perpendicular ,de fapt, scade fenomenul de reflexie si mareste cantitatea de raze ce penetreaza apa. Pentru un fotosub. momentul zilei ideal ,pentru realizarea fotografiei, ar fi in jurul miezului zilei.

Ne intoarcem putin la conceptul de difuzie: fenomenul de absorbtie a luminii de catre particulele aflate in suspensie in apa (particule fizice, biologice, plancton) care absorb energia radiatiei luminoase deviinu-le in toate directiile dupa un efect foarte asemanator cu cel al zapezii.
Probleme care apar in pesteri sai grote.

Dupa cum am spus aceasta presupune fie sa neglijam conceptul de infinit sub apa pentru realizarea fotografiilor tip peisaj fie de a utiliza unghiuri mari (16 mm. pentru aparate analogice si 10.5 mm. pentru cele digitale) .Din fericire aceste fenomene nu sint constante si depind de cantitatea si tipul apei in care se face scufundarea. Intr-o apa limpede imaginile facute vor fi mai clare decit intr-o apa tulbure.

1.istoricul fotografiei subacvatice

istoric

termenul fotografie subacvatica (foto sub) chiar daca pare destul de modern , este mult mai vechi (primul manual de foto sub a fost scris in anii 1800)
in 1893 LOUS BOUTAN publica '' La photographie sous- marine et le progres de la photographie'' (cei interesati pot gasi o copie a originalului la Biblioteca Nationala din Paris) cartea nu si-a pierdut de tot actualitatea in descrierea problemelor fotografiei subacvatice.
BOUTAN a lucrat la realizarea unei carcase gindita pentru fotocamera ''DETECTIVE" (un aparat foto compact format 9x12 care permitea schimbarea placilor fara sa trebuiasca sa fie deschis).Carcasa era facuta din arama , cu obiectivul fix , dotata cu trei fante si o garnitura de cauciuc. Problema presiunii hidrostatice era rezolvata prin legarea carcaseila un balon de cauciuc ce continea aer.
Deja in vara anului 1893 BOUTAN face prima fotografie in timp ce succesiv reuseste sa scufunde un 18x24 cu posibitltatea de focalizare(se gaseste tot la Paris in acceasi biblioteca)

A sosit anul 1899 cind vine publicata prima serie de fotografii subacvatice in revista Mc Clures Magazine (cu fotografii realizate de Simon Lake).Dupa citiva ani, in1923 Dr.W.H.Longley cu ajutorul placilor autocromate , furnizete expres de fratii Lumiere (da Wikipedia: autocromarea este un proces de fotografiere a culorii bazata pe sinteza aditiva, brevetat in 17 dec.1903 de fratii Lumiere et fils) a reusit impreuna cu un expert de la National Geographic Society sa faca primele fotografii color care au fost publicate in National Geographic Magazine in 1926. In cinematografie ajungem putin dupa cel de al doilea razboi mondial cind austriacul Hans Hass realizeaza primele filmari. Hass va ramine in istoria foto sub, pentru ca a realizat si construit faimoasa carcasa in aliaj de metal ROLLEIMARIN pentru Rilleiflex biottica. Altor doi francezi le datoram ,alti pasi facuti inainte de fotografia sub,asteptind anii 50cind datorita inginerului belgian Jean Water , se proiecteaza si realizeaza CALYPSO PHOT , prima adevarata camera foto anfibie din istorie, care dupa ce va fost cumparata in faza de proiect de catre Nikon , devine faimoasa in diferite versiuni Nikonos . Si italienii au avut pionerii sai in fotografia subacvatica Victor de Santis , a fost primul operator scafandru profesionist iar carcasa pe care a realizat-o pentru aparatul sau ROBOT se gaseste la Museo Nazionale del Cinema din Torino. Faimosul regizor Folco Quilici a fost primul care a realizat un film tematic '' Al saptelea continent filmat'' in intregime in Marea Rosie. Pasionatii incep sa apara si incep sa publice in reviste de specialitate.In 1958 ia nastere Mondo Sommerso (lumea adincurilor) care ramine mult timp revista de capatai si un exemplu in cercetarea aplicata ,in imbunatatirea calitatii fotografice.Istoria fotografiei subacvatice continua asa ; acum mai mult arta decit sport , printre urcusuri si coborisuri, activitate pe care o faci in primul rind pentru tine , putin publicizata si putin vedeta , dar bazata pe surprinderea frumusetilor vietii din aceasta lume .

curs de fotografie subacvatica dupa gennaro ciavarella introducere

introducere
in ultimii ani fotografia a suferit modificari esentiale in ceea ce priveste practicarea ei. Merita amintit faptul ca fotografia poate indeplinii roluri diverse , si e la fel de adevarat ca poate fi realizata prin tehnici diferite avind metode si idei asemanatoare.
Iata un bagaj minim de cunostinte care va poate permite sa intelegeti care sunt problemele in fotografia subacvatica si cum trebuie abordate ele pentru a obtine un rezultat cit mai bun.
De fapt ora de fotografie subacvatica este impartita in 4 :nonreflex cu film , reflex cu film , compacte digitale , reflex digitale. Par a fi aceleasi categorii , afara din apa , dar vom descoperii ca au importante aplicatii practice.
Pentru ca fotografia subacvatica este o specializare a scufundarilor , si pentru a fi un bun fotograf este important sa fi si un bun scufundator , un scufundator "dibaci" si cu simtul responsabilitatii ridicat. O cunoastere buna a tehnicilor de scufundare va avea un impact favorabil asupra fotografiei , asupra vietii marine (care va avea mai putin de suferit) si a mediului inconjurator (care nu va fi distrus). Deasemenea exista posibilitatea sa te confrunti cu situatii dificile cum ar fi curentii , vizibilitatea redusa .
Mi se pare corect sa subliniez ca , contrar tuturor activitatilor foto , fotografia subacvatica este si o disciplina sportiva. Exista si o Confederatie Mondiala afiliata la CIO CMAS, si o federatie sportiva de referinta FIPSAS.
Dupa o perioada de experienta bazata pe aportul unor campioni mondiali de fotografie subacvatica acest sector se dezvolta organic cu formarea de scoli si de instructori specializati
In prezent exista doua categorii in cadrul federatiilor foto subacvatice
a. activitati agonistice numite la propriu
-''vinatoare foto sub''
-fofografie subacvatica
b. activitati colaterale sportive
-concursuri de fotografie
-expozitii cu imagini subacvatice

curs de fotografie subacvatica prospect

ATENTIE ! cititi atent urmatoarele avertizari inainte de a ...incepe lectura cursului

fotografia subacvatica este probabil cel mai fascinant hobby dar poate fi in acelasi timp si cel mai frustrant.

.indicatii este indicat pentru:
- a aduce aproape amintirile din timpul scufundarilor
- a cunoaste fauna si flora marii si oceanelor
- pentru a recunoaste specii de...
- a-ti impresiona prietenii si rudele cu imagini din adincuri
- sa-ti exprimi propria creativitate
- sa-ti plictisesti prietenii si rudele cu interminabile proiectii foto ( care lor li se par inevitabil" toate la fel")
- sa participi la concursuri foto (am spus sa participi nu sa castigi )
- sa-ti imbogatesti log blook-ul cu imaginile tale de la scufundari
- sa-ti stresezi ghidul/instrustorul in timpul scufundarii
...si pentru multe alte motive care nu au fost trecute aici

.compozitia : o sedinta foto subacvatica contine :
echipament foto tehnic pina la 10 kg , echipamentul scafandrului 15 kg , rabdare in cantitati variabile si "ochi "cit cuprinde

.efecte secundare
- tendinta la "subtierea " contului bancar
- stari depresive care alterneaza cu stari de euforie
- ocazional pierderea partenerului de scufundari
- reactiile de hiperiratibilitate pot aparea uneori
- tendinta de a te opri minute interminabile in fata unui lucru aparent "amonim"(fapt de care trebuie sa stie si colegii de scufundare)
- apnee... chiar prelungita

.atentionari speciale : echipamentul foto are tendinta de a se extinde pina acolo incit sa ocupe orice colt liber din dulap , de accea trebuie avertizata toata lumea
- poate creea probleme la transportul cu avionul

fotografia subacvatica poate creea obisnuinta sau chiar dependenta

...cunosti lumea daca sti sa-i intelegi si sa-i respecti diversitatea

.