De fapt,utilizind lumina flash-ului ca singura sursa de lumina noaptea sau in pesteri, chiar cu un sistem cu putere de iluminare joasa ,se pot obtine 80% din fotografii. Nu este necesara o lampa puternica intr-un mediu cu lumina slaba (care ar duce numai la un control mai dificil al luminii).
Numarul ghid pe care producatorii il mentioneaza in instructiunile aparatului foto, este exact, dar cum fotografia subacvatica nu are reguli precise, este bine sa-l verificam.Aceste verificari ne fac sa determinam ceea ce numim N.G.S. sau altfel spus numarul ghid subacvatic.
determinarea N.G.S.
In fotografia subacvatica, pozitionarea flash-ului si cunoasterea tipului de emisie, pot influenta intre 60 si 70% din rezultatul final.
Pentru a putea ajunge la acesta este necesar ca fizic sa avem parte de o cantitate si calitate de lunima buna cit si de un con luminos adecvat.
Testarea acestor parametrii se poate realiza in piscina si daca se face cu precizie va furniza date ce vor fi colectate intr-un tabel in vederea utilizarii lor.
Un tabel colorat cu dimensiunile de 40/60 cm. (sau alte dimensiuni) se pozitioneaza pe fundul piscinei ,sprijinit de perete;trebuie sa fie ridicat de la fund atit cit sa-l putem fotografia din genunchi. O sfoara marcata din 5 in 5 cm.(sau marcata la alte intervale)trebuie sa vina perpendicular pe tabel si va servi la segmentarea distantei de la care se vor face pozele.
Aparatul foto trebuie sa se gaseasca in acelasi plan cu tabelul colorat si flash-ul.Flash-ul trebuie sa fie usor inclinat(45 de grade)in asa fel incit lumina sa nu se reflecte perpendicular in obiectiv.
Pentru fiecare diafragma disponibila se va face o fotografie mergind de la distanta ceea mai apropiata la ceea mai indepartata.Terminata prima secventa se va face o poza punind mina in fata obiectivului ; privind secventele pe monitorul unui calculator (nu faceti verificarea pe LCD-ul aparatului foto) sau developind filmul, care nu va fi taiat ci va fi lasat sub forma de banda ,vom putea observa care este diafragma ideala pentru o anumita distanta.
La o examinare mai amanuntita vom putea vedea cum la o distanta n ,avem intotdeauna o culoare iluminata intr-un mod mai corect decit celelalte.
Din acest motiv este indicat sa se utilizeze un tabel colorat care sa aiba cel putin sase culori de baza, printre care trebuie sa existe obligatoriu albul si negru.
Rezultatul va determina diafragma necesara pentru fiecare distanta in afara de diafragmele relative(doua)la fotografierea de culori deschise si inchise (ne gindim la fotografierea unui subiect destul de intunecat).Un subiect practic va clarifica conceptul:
daca la o distanta de 1 m. tabelul va fi ferfect luminat cu o diafragma de 8 (f/8) aceasta va fi diafragma ce trebuie folosita intotdeauna cu o actiune in care subiectul principal se gaseste la 1 m.In mod sigur cu f/8 albul va fi supraexpus, in timp ce rosul va avea tendinta sa fie subexpus.Cind se va fotografia un subiect la 1 m. cu un fundal foarte deschis(de ex. nisip)inchidem cu 1/2 diafragma pentru a avea o expunere corecta.
Proba tabelului cromatic va fi facuta si cu varianta obiectivului care se aduce sub apa pentru diferiti indici de refractie/reflexie totala.Odata obtinute aceste date pentru fiecare distanta, corespondentul diafragnei, se poate fotografia un subiect(pentru fiecare distanta) cu trei descarcari succesive:prima cu diafragma baza, a doua cu un stop in plus si a treia cu un stop in minus.
La sfirsitul acestora putem obtine NGS a flash-ului nostru si culorile necesare.Aceste date vor fi oricum modificate in functie de conditiile ambientale (sa ne gindim la particulele aflate in suspensie sflate in cantitati mari in apa).
